căinaverb
că-i-na
Definiții
verb reflexiv
1a se văita, a se plânge, a se lamenta (adesea în mod exagerat sau fără motiv serios)
„Nu te mai căina atâta pentru o notă mică, mai bine învață!"
verb reflexiv
2a se tângui, a se jelui, a-și exprima durerea sau nemulțumirea
„Bătrâna se căina că a rămas singură după ce copiii au plecat în străinătate."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv. Forme: (eu) mă căin, (tu) te căini, (el/ea) se căină, (noi) ne căinăm, (voi) vă căinați, (ei/ele) se căină. Participiu: căinat. Gerunziu: căinându-se.
Sinonime
a se văitaa se plângea se tânguia se lamentaa se jelui
Antonime
a se bucuraa se veselia se mulțumi
Expresii și locuțiuni
a se căina în pustiu — a se plânge fără să fie ascultat sau fără efect
Etimologie
Din latină *cacare? Nu, de fapt din slavă veche 'kajati se' (a se pocăi), influențat de 'căință'.
Se scrie corect: Se scrie cu â (căina), nu cu î (căina). Atenție la diacritice: că-i-na.