blasfemaverb
blas-fe-ma
Definiții
verb tranzitiv
1a rosti sau a scrie cuvinte de hulă împotriva unei divinități sau a unor lucruri sfinte; a blestema, a înjura
„Nu trebuie să blasfemi numele lui Dumnezeu."
verb intranzitiv
2a vorbi cu necuviință sau a insulta lucruri considerate sacre sau respectabile
„El a blasfemat în fața întregii adunări."
Gramatică
Conjugare: a blasfema, blasfemez, blasfemează, blasfemând, blasfemat. Participiul: blasfemat.
Expresii și locuțiuni
a blasfema împotriva cuiva — a vorbi de rău pe cineva, a-l insulta
Etimologie
Din franceză blasphémer, latină blasphemare, greacă blasphemein.
Se scrie corect: Se scrie blasfema, nu blasfemia sau blasfema. Atenție la grupul 'sf'.