blagoslovitadjectiv
bla-gos-lo-vit
Definiții
adjectiv
1Care a primit binecuvântare, sfințit, binecuvântat.
„Preotul a intrat în biserica blagoslovită."
adjectiv
2Figurat: care este ocrotit de divinitate, norocos, binecuvântat.
„Se simțea blagoslovit de soartă."
Gramatică
Adjectiv participial de la verbul a blagoslovi. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi blagoslovit cu ceva — a avea un dar sau o calitate deosebită, a fi înzestrat
Etimologie
Din slavonă blagosloviti, compus din blago (bine) + slovo (cuvânt), cu sensul de 'a vorbi de bine'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'blagos-', nu 'blagoslovit' cu 'sl' dublu. Atenție la diftongul 'o' din mijloc.