binecuvântat - definiție, sinonime, exemple

DEX › binecuvântat

binecuvântatadjectiv

bi-ne-cu-vân-tat

Definiții

adjectiv

1Care a primit binecuvântare, sfințit sau ocrotit de Dumnezeu.

„Preotul a binecuvântat casa, iar familia s-a simțit ocrotită."

adjectiv

2Fericit, norocos, având parte de daruri sau de împliniri.

„Se consideră binecuvântat că are o familie iubitoare."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

binecuvântați

Articulat

binecuvântatul

Adjectiv provenit din participiul verbului 'a binecuvânta'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

sfințitbenedictfericit norocos

blestemat damnatnefericit

a fi binecuvântat cu ceva — a avea un dar sau o calitate deosebită

Din slavonă 'blagosloviti' sau din latină 'bene' + 'cuvântat', cu sensul de 'a vorbi de bine'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'v' după 'cuvânt', nu 'binecuvîntat' (cu 'î' din 'cuvânt' se scrie corect cu 'â' conform normelor actuale).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.