Definiții
adjectiv
1Care este lovit de blestem, considerat aducător de ghinion sau pedepsit de divinitate.
„Se spune că comoara aceea este blestemată."
adjectiv
2Care este foarte rău, care provoacă necazuri sau este detestabil (adesea folosit ca insultă).
„Ce vreme blestemată! Plouă de o săptămână."
adjectiv
3Care este chinuit, nefericit, demn de milă (în expresii).
„Sărmanul blestemat de soartă nu mai are nicio speranță."
Gramatică
Adjectiv participial de la verbul 'a blestema'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: blestemată (fem. sg.), blestemați (masc. pl.), blestemate (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
blestemat de Dumnezeu — pedepsit sau abandonat de divinitate
a fi blestemat cu ceva — a avea parte de un necaz sau o problemă persistentă
Etimologie
Din verbul 'a blestema', derivat din slavul 'blěsnuti' sau din latina 'blasphemare' (a blasfemia), cu influență slavă.