afurisiverb
a-fu-ri-si
Definiții
verb tranzitiv
1A blestema, a anatemiza; a exclude dintr-o comunitate religioasă prin afurisenie.
„Preotul l-a afurisit pe cel care a furat din biserică."
verb reflexiv
2A se blestema pe sine, a-și dori singur răul.
„S-a afurisit că nu va mai minți niciodată."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, conjugare completă: eu afurisesc, tu afurisești, el afurisește, noi afurisim, voi afurisiți, ei afurisesc. Participiul: afurisit.
Expresii și locuțiuni
a afurisi pământul — a blestema cu putere, a-și exprima mânia extremă
Etimologie
Din slavonă afurisi, din greacă aphorizein (a separa, a exclude).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 's', nu 'afurisi' cu 'z' sau 'afurisii' cu doi 'i' la final.