bănuiverb
bă-nu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A presupune, a intui ceva fără a avea dovezi certe; a suspecta pe cineva de o faptă.
„Îl bănuiesc că a luat cheile fără să spună."
verb reflexiv
2A-și imagina, a-și închipui ceva despre sine sau despre altul.
„Se bănuia mai deștept decât era în realitate."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forme: eu bănuiesc, tu bănuiești, el bănuiește; participiu: bănuit; gerunziu: bănuind.
Expresii și locuțiuni
a bănui de rău — a suspecta pe cineva de intenții rele
Etimologie
Din slavă veche *baniti (a suspecta), înrudit cu bulgară banya.
Se scrie corect: Se scrie cu ă, nu cu â: bănui, nu bânui. Atenție la diacritice: bănuiesc, nu banuiesc.