suspectaverb
sus-pec-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A bănui pe cineva că a săvârșit o faptă reprobabilă sau o infracțiune; a avea suspiciuni cu privire la cineva sau ceva.
„Poliția îl suspectează pe vecin de furt."
verb tranzitiv
2A presupune, a bănui existența sau prezența unui lucru, a unei stări etc.
„Suspectez că în spatele acestei probleme se află o eroare de calcul."
Gramatică
Conjugare: a suspecta, pers. 1 sg. suspectez, pers. 3 sg. suspectează; participiu: suspectat. Verb de conjugarea I, cu sufixul -a.
Expresii și locuțiuni
a fi suspectat de — a fi bănuit de o faptă negativă
Etimologie
Din franceză suspecter, latină suspectare.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' la început, nu 'ș' (suspecta, nu șuspecta). Atenție la forma de persoana a III-a: suspectează (nu suspecta).