bălăngăiverb
bă-lăn-găi
Definiții
verb tranzitiv
1A mișca sau a face să se miște în mod repetat dintr-o parte în alta, ca un clopot sau un pendul; a legăna.
„Vântul bălăngănea ușa veche a grajdului."
verb reflexiv
2A se legăna ritmic, a se clătina în mers sau în șezut.
„Copilul se bălăngănea pe balansoar, râzând fericit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La indicativ prezent: eu bălăngăi, tu bălăngăi, el bălăngăie. La perfect compus: am bălăngăit. Participiul: bălăngăit.
Expresii și locuțiuni
a-și bălăngăi picioarele — a-și mișca picioarele în aer, de obicei când stai pe un loc înalt
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând sunetul sau mișcarea de balansare.
Se scrie corect: Se scrie cu ă la început și în interior: bălăngăi. Nu confunda cu 'bălăngăi' (cu â) – forma corectă este cu ă.