balansaverb
ba-lan-sa
Definiții
verb tranzitiv
1A mișca sau a menține ceva într-o poziție de echilibru, a face să oscileze dintr-o parte în alta.
„Copilul balansa picioarele în timp ce stătea pe scaun."
verb reflexiv
2A se legăna, a oscila în mod ritmic.
„Ea se balansa în leagăn, bucurându-se de vânt."
verb tranzitiv
3A cântări, a evalua cu atenție argumentele sau opțiunile înainte de a lua o decizie.
„Trebuie să balansezi avantajele și dezavantajele înainte de a alege."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular, prezent: balansează. Participiul: balansat. Gerunziu: balansând.
Expresii și locuțiuni
a balansa bugetul — a face ca veniturile și cheltuielile să fie egale
a se balansa pe muchie de cuțit — a fi într-o situație foarte riscantă, la limită
Etimologie
Din franceză balancer, italiană ballare sau latină târzie ballare, cu sensul de a dansa, a se mișca ritmic.
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'l', nu 'balensa'. Atenție la diacritice: balansa, nu balansa fără diacritice.