bălăbănit - definiție, sinonime, exemple

DEX › bălăbănit

bălăbănitverb

bă-lă-bă-nit

Definiții

verb tranzitiv

1A mișca sau a agita ceva dintr-o parte în alta, fără control; a clătina.

„Bătrânul bălăbănea bastonul în aer, încercând să atragă atenția."

verb reflexiv

2A se mișca șovăielnic, a se clătina din picioare, a se legăna.

„Copilul se bălăbănea pe bicicletă, dar reușea să se mențină pe drum."

Număr

singular

Plural

bălăbăniți

Articulat

bălăbănitul

Verb de conjugarea a IV-a. Participiul se folosește și ca adjectiv: copil bălăbănit. Forme: eu bălăbănesc, tu bălăbănești, el bălăbănește.

a se bălăbăni ca beatul — a merge șovăielnic, fără echilibru

Din bulgară sau sârbă, probabil de la o rădăcină expresivă care imită mișcarea legănată.

Se scrie corect: Se scrie cu â în interior, nu cu î: bălăbănit, nu bălăbînit. Atenție la diacritice: ă și â.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.