băjenări - definiție, sinonime, exemple

DEX › băjenări

băjenăriverb

bă-je-nă-ri

Definiții

verb intranzitiv

1a umbla din loc în loc, fugind de primejdii sau de necazuri; a rătăci, a hoinări

„În timpul războiului, oamenii au fost nevoiți să băjenărească prin munți."

verb intranzitiv

2a trăi în exil sau departe de casă, din cauza unor condiții vitrege

„După ce i-a ars casa, a băjenărit ani de zile prin străinătate."

Verb de conjugarea a IV-a (tipul a băjenări). Forme: eu băjenăresc, tu băjenărești, el băjenărește. Participiul: băjenărit. Gerunziu: băjenărind.

a băjenări prin lume — a umbla mult, fără un scop precis, adesea din cauza unor probleme

Din slavă (veche) 'běžati' (a fugi), prin intermediul cuvântului 'băjenie' (exil, pribegie).

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b' și cu 'ă' înainte de 'n': băjenări. Nu confunda cu 'băjenărie' (substantiv).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.