aiuri - definiție, sinonime, exemple

DEX › aiuri

aiuriverb

a-iu-ri

Definiții

verb intranzitiv

1A vorbi fără noimă, a debita prostii, a spune lucruri fără legătură (adesea în stare de boală sau beție).

„Bolnavul aiurea toată noaptea din cauza febrei."

verb intranzitiv

2A umbla fără țintă, a rătăci fără scop.

„Copiii aiureau pe stradă în loc să meargă la școală."

Verb de conjugarea a 4-a (tipul 'a iubi'). La persoana a 3-a singular: aiurește; la plural: aiuresc. Participiul: aiurit. Gerunziul: aiurind.

raționa judecagândi clar

a aiuri de-a binelea — a vorbi sau a se comporta complet irațional, a-și pierde mințile

Din latină *alucinari (a vorbi aiurea), influențat de 'aiurea'.

Se scrie corect: Se scrie 'aiuri', nu 'aiure' (forma de persoana a 3-a singular este 'aiurește'). Atenție la diacritice: 'aiuri' cu 'i' după 'a'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.