deliraverb
de-li-ra
Definiții
verb intranzitiv
1A vorbi sau a se comporta într-un mod incoerent, fără logică, de obicei din cauza unei boli, a febrei sau a unei tulburări mintale.
„Bolnavul cu febră mare a început să delireze în timpul nopții."
verb intranzitiv
2A spune lucruri exagerate sau absurde, a vorbi fără măsură, a-și pierde simțul realității.
„Nu mai delira cu ideile tale despre avere, trezește-te la realitate!"
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Forme: eu delirez, tu delirezi, el/ea delirează, noi delirăm, voi delirați, ei/ele delirează. Participiul: delirat. Gerunziu: delirând.
Expresii și locuțiuni
a delira de-a binelea — a vorbi complet aiurea, fără nicio legătură cu realitatea
Etimologie
Din franceză délirer, latină delirare (a ieși din brazdă, a devia de la drumul drept).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'l' în prima silabă: de-li-ra. Nu confunda cu 'delir' (substantiv).