adventivadjectiv
ad-ven-tiv
Definiții
adjectiv
1Care apare întâmplător, accidental, nefiind esențial sau permanent; care se dezvoltă într-un loc neobișnuit (despre plante, organe).
„Rădăcinile adventive ale porumbului ajută planta să se fixeze mai bine în sol."
adjectiv
2Care este introdus din afară, nefiind originar din locul respectiv (despre specii, elemente culturale).
„Unele plante adventive au fost aduse accidental cu mărfurile transportate."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: adventiv (masc. sg.), adventivă (fem. sg.), adventivi (masc. pl.), adventive (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
rădăcini adventive — rădăcini care se dezvoltă din tulpină sau din frunze, nu din rădăcina principală
Etimologie
Din franceză adventif, latină adventivus (care vine din afară).
Se scrie corect: Se scrie cu 'd' și 'v': adventiv, nu 'adventif' sau 'adventivv'.