întâmplătoradverb
în-tâm-plă-tor
Definiții
adverb
1Din întâmplare, fără intenție, fără să fi fost planificat.
„L-am întâlnit întâmplător la magazin."
adjectiv
2Care se produce sau există fără o cauză precisă, neprevăzut.
„A fost o întâlnire întâmplătoare, dar plăcută."
Gramatică
Adverb de mod, invariabil. Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz (întâmplător, întâmplătoare, întâmplători, întâmplătoare).
Expresii și locuțiuni
din întâmplare — fără să fi fost plănuit, accidental
la întâmplare — fără o alegere anume, la voia întâmplării
Etimologie
Din verbul a întâmpla + sufixul -tor (după modelul latin sau italian).
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: întâmplător (nu întîmplător). Atenție la diacritice: î și ă.