permanentadjectiv
per-ma-nent
Definiții
adjectiv
1Care durează fără întrerupere, care continuă tot timpul; neîntrerupt, continuu.
„Zăpada permanentă acoperă vârfurile munților înalți."
adjectiv
2Care este stabil, durabil, de lungă durată; care nu este temporar.
„El are un loc de muncă permanent la fabrică."
adjectiv
3Care se repetă mereu, care este constant sau obișnuit.
„Plângerile permanente ale vecinului au devenit enervante."
Gramatică
Plural
permanenți (masc.), permanente (neutru/fem.)
Articulat
permanentul (masc. sg.), permanenta (fem. sg.)
Adjectiv invariabil în formă pentru feminin singular (permanentă), dar se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Are forme de comparativ și superlativ: mai permanent, cel mai permanent.
Expresii și locuțiuni
în mod permanent — tot timpul, fără întrerupere
rezidență permanentă — statutul legal de a locui stabil într-o țară
Etimologie
Din franceză permanent, latină permanens, permanere (a rămâne până la capăt).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'm', nu 'permanant'. Atenție la diftongul 'ea' din formele articulate: permanenta, nu permanenta.