înveliverb
în-ve-li
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi ceva cu un strat protector sau decorativ; a îmbrăca într-un înveliș
„Mama a învelit copilul cu o pătură caldă."
verb tranzitiv
2a ascunde, a disimula (sentimente, intenții)
„A învelit adevărul în vorbe frumoase."
Gramatică
verb de conjugarea a 4-a (tipul a ști); forme: învelesc, învelești, învelește, învelim, înveliți, învelesc; participiul: învelit; gerunziu: învelind
Expresii și locuțiuni
a înveli în hârtie — a împacheta
a înveli cu vorbe — a ascunde adevărul prin vorbe alese
Etimologie
din latină *involvire, din involvere (a înfășura)
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: înveli (nu ânveli). Atenție la diacritice: înveli, nu inveli.