zvoniverb
zvo-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A suna, a răsuna (despre clopote, clopoței sau alte obiecte metalice).
„Clopotele zvonesc de sărbătoare."
verb intranzitiv
2A răspândi zvonuri, a bârfi, a vorbi în public despre lucruri neconfirmate.
„Se zvonește că directorul va pleca."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a ține). Forme: eu zvon, tu zvonești, el zvonește; participiu: zvonit. Se folosește adesea impersonal: se zvonește.
Expresii și locuțiuni
se zvonește că — se spune, circulă zvonul că
Etimologie
Din slavă veche *zvoniti, de la *zvonŭ (sunet, clopot).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la început, nu cu 's' (nu 'svoni'). Atenție la diacritice: zvoni, nu zvonii.