zvântura - definiție, sinonime, exemple

DEX › zvântura

zvânturaverb

zvân-tu-ra

Definiții

verb tranzitiv

1a face să se usuce, a usca prin expunere la aer sau la soare

„Bunica zvântura rufele pe sârmă în curte."

verb reflexiv

2a se usca, a deveni uscat

„Hainele s-au zvânturat repede în bătaia vântului."

verb tranzitiv

3a agita în aer, a flutura

„Vântul zvântura frunzele uscate pe alee."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a 3-a singular: zvântură. Participiul: zvânturat. Gerunziul: zvânturând.

uda înmuia umezi

a-și zvântura gândurile — a-și limpezi mintea, a se liniști

Din latină *exventulare, derivat din ventus (vânt).

Se scrie corect: Se scrie cu 'vânt' în interior: zvântura, nu 'zvantura' sau 'zvîntura'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.