îmbălsămaverb
îm-băl-să-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A trata un corp neînsuflețit cu substanțe speciale pentru a-i împiedica descompunerea, în scopul conservării.
„Egiptenii antici îmbălsămau faraonii pentru viața de apoi."
verb tranzitiv
2A umple un spațiu cu un miros plăcut, a parfuma.
„Florile de tei îmbălsămează întreaga grădină."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Participiul: îmbălsămat. Gerunziu: îmbălsămând.
Expresii și locuțiuni
a îmbălsăma aerul — a umple aerul cu un miros plăcut
Etimologie
Din latină balsamum, prin intermediul slavonului, cu prefixul îm-.
Se scrie corect: Se scrie cu â după b, nu cu î: îmbălsăma, nu îmbâlsăma. Atenție la diacritice: â și ă.