zuruiverb
zu-ru-i
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot sec, sacadat, ca de clopoței sau de obiecte metalice care se lovesc între ele.
„Clopoțeii de la sanie zuruie vesel în noaptea de iarnă."
verb intranzitiv
2A răsuna prelung și strident (despre sunete), a țârâi.
„Telefonul a zuruit mult timp până să răspundă cineva."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu zurui, tu zuruiești, el zuruie, noi zuruim, voi zuruiți, ei zuruie. Participiu: zuruit. Gerunziu: zuruind.
Expresii și locuțiuni
a-i zurui cuiva în cap — a fi zăpăcit, a nu gândi limpede
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând zgomotul metalic sau de clopoței.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la început, nu cu 's' (nu 'surui'). Atenție la forma de persoana a III-a: 'el zuruie', nu 'zuruiește' (deși forma cu 'ște' este acceptată colocvial, cea corectă este 'zuruie').