zornăitsubstantiv
zor-nă-it
Definiții
substantiv neutru
1Sunet ascuțit și repetat, produs de obiecte metalice sau de sticlă care se lovesc între ele.
„Zornăitul cheilor se auzea din buzunarul tatălui."
substantiv neutru
2Acțiunea de a zornăi sau rezultatul acestei acțiuni.
„Zornăitul monedelor în cutie îl anunța pe copil că primește bani."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a zornăi'. Se folosește adesea cu articol hotărât: zornăitul.
Expresii și locuțiuni
zornăit de arme — sunetul produs de armele care se lovesc, adesea asociat cu pregătirea de război
Etimologie
Din verbul 'zornăi', de origine onomatopeică, imitând sunetul metalic.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'z', nu cu 'î': zornăit, nu zornîit. Atenție la diacritice: zornăit.