zdrăncăni - definiție, sinonime, exemple

DEX › zdrăncăni

zdrăncăniverb

zdrăn-că-ni

Definiții

verb intranzitiv

1A produce un zgomot sacadat, metalic sau prelungit, prin lovire sau vibrație (despre obiecte, mașini, instrumente).

„Bătrâna mașină zdrăncănea pe drumul pietruit."

verb tranzitiv

2A lovi sau a scutura ceva cu putere, producând un zgomot puternic și neplăcut.

„Nu mai zdrăncâni ușa, că se strică!"

verb reflexiv

3A se mișca sau a se agita cu zgomot, adesea fără un scop precis.

„Copiii se zdrăncăneau prin curte, făcând un vacarm de nedescris."

Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a III-a singular, prezent: zdrăncăne (sau zdrăncâie). Participiul: zdrăncănit. Gerunziul: zdrăncănind.

tăcea liniștisusurașopti

a zdrăncăni la cineva — a certa sau a face scandal cu voce tare

Formație onomatopeică, imitând zgomotul specific (cf. zdrăngăni, zdrăng).

Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: zdrăncăni (nu zdrâncani sau zdrăncani). Atenție la diacritice: ă și â.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.