zăvorîverb
ză-vo-rî
Definiții
verb tranzitiv
1a închide cu zăvor, a fixa o ușă sau o fereastră cu un zăvor pentru a o asigura.
„Mama a zăvorât ușa înainte de culcare."
verb tranzitiv (figurat)
2a închide, a bloca, a împiedica accesul sau ieșirea.
„El și-a zăvorât sentimentele față de ceilalți."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate la prezent: eu zăvorăsc, tu zăvorești, el zăvorește. La perfectul simplu: eu zăvorâi. Participiul: zăvorât.
Expresii și locuțiuni
a zăvorî gura — a tăcea, a nu vorbi, a păstra un secret
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'zavoriti' (a închide).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' la final: zăvorî, nu 'zăvori'. Atenție la diacritice: zăvorî, nu zavory.