descuiaverb
des-cu-ia
Definiții
verb tranzitiv
1a deschide o ușă, o încuietoare etc. cu cheia sau cu alt instrument potrivit
„Am descuiat ușa cu cheia de la intrare."
verb reflexiv
2a se deschide (despre o ușă, un lacăt etc.)
„Ușa s-a descuiat singură din cauza curentului."
verb figurat
3a face pe cineva să vorbească sau să se dezvăluie
„Întrebările prietenești l-au descuiat pe băiatul tăcut."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la imperfect. Infinitiv: a descuia. Participiu: descuiat. Gerunziu: descuiind.
Expresii și locuțiuni
a-i descuia cuiva gura — a face pe cineva să vorbească, să spună ce știe
Etimologie
Din latină *disclaviare sau format de la prefixul des- + a cuia (învechit, a încuia).
Se scrie corect: Se scrie descuia, cu 's' după 'de', nu 'descuia' cu 'z' (greșit: dezcuia). Atenție la forma de imperfect: descuia, nu descuiea.