vorbitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › vorbitor

vorbitorsubstantiv

vor-bi-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care vorbește, care folosește limbajul pentru a comunica; persoană care ia cuvântul într-o adunare, la radio, la televizor etc.

„Vorbitorul de la conferință a explicat importanța educației."

substantiv masculin

2Persoană care cunoaște și folosește o anumită limbă.

„Ea este o vorbitoare nativă de franceză."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

vorbitori

Articulat

vorbitorul

Forma feminină: vorbitoare. Se folosește și ca adjectiv (ex: 'popor vorbitor').

vorbărețvorbătorvorbitoriuvorbitor

vorbitor nativ — Persoană care are o limbă ca limbă maternă.

Din verbul 'a vorbi' + sufixul '-tor' (sufix care indică agentul).

Se scrie corect: Se scrie 'vorbitor' cu 'o' după 'v', nu 'vurbitor'. Atenție la forma feminină 'vorbitoare'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.