vălătuciverb
vă-lă-tuci
Definiții
verb tranzitiv
1a învârti sau a rostogoli ceva, a face să se miște în cerc sau în spirală
„Vântul vălătucea frunzele uscate pe drum."
verb reflexiv
2a se rostogoli, a se tăvăli (adesea despre animale sau oameni)
„Câinele se vălătucea în iarbă de bucurie."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (vălătucesc, vălătucești, vălătucește). La persoana a II-a singular, forma este 'vălătucești' sau 'vălătuci' (imperativ).
Expresii și locuțiuni
a se vălătuci de râs — a râde foarte tare, a se prăpădi de râs
Etimologie
Din slavă (veche) 'valiti' (a rostogoli), influențat de 'văl' (val).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'v' și cu 'ci' la final, nu 'vălătuși'.