învârtiverb
în-vâr-ti
Definiții
verb tranzitiv
1A mișca ceva în cerc, a roti.
„Învârte roata cu mâna."
verb reflexiv
2A se roti, a se mișca în jurul unui ax sau al unui punct.
„Copiii se învârt în cerc la joc."
verb reflexiv
3A umbla dintr-un loc în altul fără un scop precis, a hoinări.
„Se învârtea prin casă toată după-amiaza."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La indicativ prezent: eu învârt, tu învârți, el/ea învârte, noi învârtim, voi învârtiți, ei/ele învârt. Participiul: învârtit. Gerunziu: învârtind.
Expresii și locuțiuni
a-și învârti mintea — a gândi mult, a căuta soluții
a învârti pe cineva — a păcăli, a înșela
Etimologie
Din latină *invertire, prin intermediul slavonului sau direct din latină, cu influență populară.
Se scrie corect: Se scrie cu â după în: învârti, nu 'învîrti' sau 'învărti'.