tăvăliverb
tă-vă-li
Definiții
verb tranzitiv
1A rostogoli pe cineva sau ceva pe jos, dintr-o parte în alta.
„Câinele s-a tăvălit în iarbă."
verb reflexiv
2A se rostogoli pe jos, a se răsuci în toate părțile.
„Copilul se tăvălea pe covor de râs."
verb tranzitiv
3A bate, a lovi pe cineva (în expresii populare).
„L-a tăvălit bine pe bătăuș."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: tăvălit. Gerunziu: tăvălind. Imperfect: tăvăleam, tăvăleai, tăvălea. Perfect simplu: tăvălii, tăvăliși, tăvăli.
Expresii și locuțiuni
a se tăvăli de râs — a râde foarte tare, necontrolat
a tăvăli pe cineva în bătaie — a bate foarte tare pe cineva
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'tavalja' sau din turcă 'tavalamak'.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după t: tăvăli, nu 'tavali' sau 'tăvali'.