urniverb
ur-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a mișca din loc, a deplasa ceva sau pe cineva, a face să se miște
„A urnit piatra din drum cu piciorul."
verb reflexiv
2a se mișca din loc, a pleca, a se deplasa
„Nu se urni din fața televizorului toată ziua."
verb tranzitiv (figurat)
3a determina pe cineva să acționeze, a convinge să facă ceva
„L-am urnit în cele din urmă să-și facă temele."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a urî, dar cu conjugare regulată la indicativ prezent: eu urnesc, tu urnești, el urnește). Participiul: urnit. Gerunziu: urnind.
Expresii și locuțiuni
a nu urni un deget — a nu face nimic, a rămâne pasiv
a se urni din loc — a pleca, a se deplasa
Etimologie
Din slavă veche (bulgară) 'vъrniti' sau din latină 'verrere' (a trage, a mătura), cu influențe slave.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' la început, nu 'urne' sau 'urnii'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el urnește', nu 'urnăște'.