clintiverb
clin-ti
Definiții
verb tranzitiv
1a mișca ușor din loc, a deplasa puțin; a mișca din loc (ceva fixat)
„Nu reușea să clintească piatra din drum."
verb reflexiv
2a se mișca din loc, a se deplasa puțin
„Stătea nemișcat, fără să se clintească."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: clintit. Gerunziu: clintind. Imperativ: clintește / clintiți.
Expresii și locuțiuni
a nu clinti (pe cineva) din loc — a nu reuși să convingi sau să faci pe cineva să-și schimbe părerea sau poziția
Etimologie
Din slavă (veche) klintiti sau din bulgară клинтя (klintya), cu sensul de a mișca.
Se scrie corect: Se scrie clinti, cu 'cl' la început, nu 'clinti' cu 'c' simplu. Atenție la diacritice: clinti (nu clinti fără diacritice).