urător - definiție, sinonime, exemple

DEX › urător

urătorsubstantiv

u-ră-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care urăște pe cineva sau ceva; dușman, vrăjmaș.

„El este un urător al minciunii."

substantiv masculin

2În tradiția populară, persoană care colindă cu urătura (colind de Anul Nou) și urează belșug și sănătate.

„Urătorii au venit în ajunul Anului Nou cu plugușorul."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

urători

Articulat

urătorul

Se folosește și ca adjectiv (ex: un om urător). La feminin: urătoare.

urător de oameni — persoană care nu suportă compania altora, misantrop

Din verbul a urî + sufixul -ător.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după r: urător, nu urator.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.