prietensubstantiv
prie-ten
Definiții
substantiv masculin
1Persoană cu care cineva are o relație de afecțiune, încredere și sprijin reciproc.
„Andrei este cel mai bun prieten al meu."
substantiv masculin
2Persoană care susține sau este favorabilă unei idei, cauze sau persoane.
„El este un prieten al naturii și al mediului înconjurător."
Gramatică
Forma feminină este 'prietenă' (plural: prietene). Se folosește cu articol nehotărât: un prieten.
Sinonime
tovarășcamaradconfidentsemen
Expresii și locuțiuni
a-și face prieteni — a stabili relații de prietenie cu alții
prieten la nevoie se cunoaște — un adevărat prieten se dovedește în momente dificile
Etimologie
Din latină 'praetorius' sau din slavă 'prijatelj', prin intermediul grecescului 'philos'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 'r', nu 'prieten' cu 'e' simplu. Atenție la forma de plural: 'prieteni', nu 'prietini'.