ultimativadjectiv
ul-ti-ma-tiv
Definiții
adjectiv
1Care are caracter de ultimatum; care exprimă o cerere sau o condiție categorică, fără posibilitate de discuție.
„Guvernul a primit o cerere ultimativă din partea sindicatelor."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: ultimativ, ultimativă, ultimativi, ultimative.
Expresii și locuțiuni
cerere ultimativă — Cerere formulată ca un ultimatum, care nu admite refuz sau discuții.
Etimologie
Din franceză ultimatif, germană ultimativ.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't': ultimativ, nu 'ultimativ' cu 'ț'.