Definiții
adjectiv
1Care exprimă o poruncă, o ordine; categoric, obligatoriu.
„Tonul imperativ al profesorului nu admitea discuții."
substantiv neutru
2Mod al verbului care exprimă o poruncă, un îndemn sau o rugăminte.
„La imperativ, verbul 'a veni' are forma 'vino'."
substantiv neutru
3Cerință sau necesitate absolută, obligație morală sau practică.
„Protejarea mediului este un imperativ al zilelor noastre."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (adjectiv)
Plural
imperativi (adjectiv), imperative (substantiv)
Articulat
imperativul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Ca substantiv, este neutru, pluralul 'imperative'.
Expresii și locuțiuni
mod imperativ — modul verbal care exprimă porunca sau îndemnul
imperativ categoric — principiu moral absolut, formulat de Kant, care obligă necondiționat