peremptoriuadjectiv
pe-remp-to-riu
Definiții
adjectiv
1Care nu admite discuție sau contrazicere; hotărâtor, decisiv, categoric.
„Avocatul a prezentat un argument peremptoriu în fața judecătorului."
adjectiv
2Referitor la un termen sau o condiție care, dacă nu este respectată, duce la pierderea unui drept (în limbaj juridic).
„Termenul peremptoriu pentru depunerea cererii a expirat ieri."
Gramatică
Adjectiv de tipul 4 terminații: peremptoriu, peremptorie, peremptorii, peremptorii. Se folosește adesea în contexte formale sau juridice.
Expresii și locuțiuni
termen peremptoriu — Termen care, dacă nu este respectat, duce la decăderea dintr-un drept.
Etimologie
Din franceză péremptoire, latină peremptorius (de la perimere = a distruge, a anula).
Se scrie corect: Se scrie peremptoriu, cu 'e' după 'p' și 'm' înainte de 'p' (nu 'peremptoriu' cu 'a' sau 'perimptoriu').