ucenic - definiție, sinonime, exemple

DEX › ucenic

ucenicsubstantiv

u-ce-nic

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care învață o meserie, lucrând sub îndrumarea unui meșter, pentru a deveni calificat.

„Ucenicul fierarului a învățat să forjeze cuțite."

substantiv masculin

2În trecut, tânăr care locuia și lucra în atelierul unui meșter, primind în schimb hrană și cazare.

„La 14 ani, a fost dat ucenic la un croitor vestit."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

ucenici

Articulat

ucenicul

La plural, articulat: ucenicii. Se folosește și cu sens figurat: 'ucenic al artei'.

elevdiscipolînvățăcelcalfă

a fi ucenic la cineva — a învăța o meserie sau o artă de la cineva experimentat

Din slavă (veche) 'učenik', însemnând 'elev, discipol'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ce', nu cu 'ci' – 'ucenic', nu 'ucinic'. Atenție la plural: 'ucenici'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.