1Care tună, care produce un zgomot puternic, asemănător tunetului.
„Auzim un zgomot tunător din depărtare."
adjectiv
2Figurat: care impresionează prin intensitate sau forță, răsunător.
„Discursul lui a fost aplaudat cu un entuziasm tunător."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
tunători
Articulat
tunătorul
Adjectiv derivat de la verbul 'a tuna'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: tunătoare (singular), tunătoare (plural).