țuguia - definiție, sinonime, exemple

DEX › țuguia

țuguiaverb

țu-gu-i-a

Definiții

verb tranzitiv

1A face să aibă formă de țugui, a ascuți la vârf, a îndrepta în sus (de obicei despre buze sau urechi).

„Copilul a țuguiat buzele pentru a primi o sărutare."

verb reflexiv

2A se ascuți la vârf, a se ridica în formă de con (despre obiecte sau părți ale corpului).

„Urechile iepurelui s-au țuguiat când a auzit un zgomot."

Verb de conjugarea I, cu sufixul -ui. Participiul: țuguiat. Gerunziu: țuguind. Imperfect: țuguiam. Perfect simplu: țuguiai.

aplatizanetezi îndoi

a țugui buzele — a face o gură mică și rotundă, de obicei pentru a săruta sau a arăta supărare

Din țugui + -a, probabil de origine onomatopeică sau din bulgară.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început și cu 'i' după 'g': țuguia, nu 'tuguia' sau 'țuguiia'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.