Definiții
verb tranzitiv
1a face ca un obiect să se curbeze sau să se plieze, prin apăsare sau îndoire
„Îndoaie hârtia în două înainte de a o pune în plic."
verb reflexiv
2a se curba sau a se plia (despre obiecte)
„Creanga s-a îndoit sub greutatea zăpezii."
verb tranzitiv
3a dubla, a mări de două ori o cantitate sau un număr
„A îndoit cantitatea de zahăr din rețetă."
verb reflexiv
4a se apleca, a se înclina (despre oameni)
„Se îndoia să ridice cartea căzută."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu îndoi, tu îndoi, el îndoaie, noi îndoim, voi îndoiți, ei îndoaie. Participiu: îndoit. Gerunziu: îndoind.
Expresii și locuțiuni
a-și îndoi genunchii — a se apleca, a se supune
a îndoi rândurile — a scrie pe ambele fețe ale unei foi