ascuțiverb
as-cu-ți
Definiții
verb tranzitiv
1A face ca un obiect să aibă tăiș sau vârf ascuțit, prin frecare sau șlefuire.
„El ascuți creionul înainte de a începe desenul."
verb tranzitiv
2A face un sunet mai pătrunzător sau mai intens (despre voce, sunete).
„Cântăreața își ascuți vocea pentru notele înalte."
verb tranzitiv
3A intensifica, a face mai puternic sau mai acut (despre simțuri, atenție).
„Mirosul de mâncare îi ascuți pofta de mâncare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a II-a singular, prezent indicativ. Infinitiv: a ascuți. Participiu: ascuțit. Gerunziu: ascuțind.
Sinonime
ascuțișlefuieșticizeleziîndrepți
Antonime
tocescrotunjeștiîmblânzești
Expresii și locuțiuni
a-și ascuți cuțitele — a se pregăti de confruntare sau de acțiune agresivă
a ascuți urechile — a asculta cu atenție, a fi vigilent
Etimologie
Din latină *acutire, derivat din acutus (ascuțit).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'c', nu 'ascuti' sau 'ascuțî'. Atenție la diacritice: ascuți (cu 'â' în interior, dar la persoana a II-a singular se scrie 'ți' cu 'i' final).