troncăni - definiție, sinonime, exemple

DEX › troncăni

troncăniverb

tron-că-ni

Definiții

verb intranzitiv

1A produce un zgomot sec, ritmic, prin lovituri repetate (de obicei despre ceasuri, mașini sau obiecte care funcționează defectuos).

„Ceasul vechi troncănea în liniștea nopții."

verb intranzitiv

2A vorbi sau a acționa într-un mod monoton, plictisitor, fără variație.

„Profesorul troncănea la fel de fiecare dată, iar elevii se plictiseau."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu troncănesc, tu troncănești, el troncănește. Participiul: troncănit. Gerunziu: troncănind.

tăcea linisti

a-i troncăni ceva în cap — a-i veni o idee sau o dorință bruscă, adesea nepotrivită

De origine onomatopeică, imitând sunetul produs de lovituri repetate.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu 'troncani'. Atenție la diacritice: troncăni, nu troncani.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.