traumatizaverb
tra-u-ma-ti-za
Definiții
verb tranzitiv
1A provoca cuiva o traumă psihică sau fizică, adică o suferință sau un șoc puternic care lasă urme adânci.
„Accidentul de mașină l-a traumatizat pe băiat pentru mult timp."
verb reflexiv
2A rămâne marcat profund de o experiență negativă, devenind sensibil sau anxios.
„S-a traumatizat după ce a fost martor la o ceartă violentă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu traumatizez, tu traumatizezi, el/ea traumatizează. La perfect compus: am traumatizat. Participiul: traumatizat.
Expresii și locuțiuni
a rămâne traumatizat — a păstra o amintire dureroasă care influențează comportamentul
Etimologie
Din franceză traumatiser, care provine din grecescul trauma (rană, șoc).
Se scrie corect: Se scrie cu 'trau-' la început, nu 'trau-' cu 'au' ca în 'trau' (greșit: 'traumatiza' este corect, dar atenție la 'trauma' – nu 'traumă' cu 'ă' la final).