marcaverb
mar-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A pune un semn distinctiv pe ceva pentru a-l deosebi sau identifica.
„Fermierul a marcat oile cu un semn roșu."
verb tranzitiv
2A înregistra un punct sau un gol într-un joc sportiv.
„Atacantul a marcat golul victoriei în minutul 90."
verb tranzitiv
3A indica, a semnala sau a evidenția ceva important.
„Profesorul a marcat greșelile din teză cu un pix roșu."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu marchez, tu marchezi, el/ea marchează. Participiu: marcat. Gerunziu: marcând.
Expresii și locuțiuni
a marca timpul — a aștepta fără a face progrese; a sta pe loc
a marca un pas important — a realiza o schimbare semnificativă
Etimologie
Din franceză marquer, italiană marcare, sau direct din germană markieren.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c', nu cu 'k' sau 'q'. Atenție la formele cu 'ez': marchez, marchezi.