mergeverb
mer-ge
Definiții
verb intranzitiv
1A se deplasa din loc în loc, mergând pe picioare.
„Copiii merg la școală în fiecare dimineață."
verb intranzitiv
2A funcționa, a fi în stare de funcționare (despre mecanisme, aparate).
„Ceasul meu nu mai merge de ieri."
verb intranzitiv
3A se desfășura, a decurge într-un anumit mod.
„Cum merge treaba la noul tău loc de muncă?"
verb intranzitiv
4A fi acceptabil, a fi posibil (în construcții impersonale).
„Merge și așa, dar e mai bine să faci altfel."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (merge, mergând, mers). Indicativ prezent: eu merg, tu mergi, el/ea merge, noi mergem, voi mergeți, ei/ele merg. Participiul: mers.
Expresii și locuțiuni
a-i merge bine/rău — a se afla într-o situație bună/proastă
a merge pe mâna cuiva — a se lăsa condus de cineva
a merge la culcare — a se duce să doarmă
Etimologie
Din latină *mergere, confer italiană mergere, franceză merguer (învechit).
Se scrie corect: Se scrie 'merge', nu 'merghe' sau 'mergea' (forma corectă la imperfect este 'mergea'). Atenție la conjugare: 'eu merg', nu 'eu merge'.