țiuiverb
ți-ui
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete ascuțite și prelungi, caracteristice păsărilor sau anumitor insecte; a fluiera ușor și subțire.
„Vrabia țiuie dimineața în copacul din fața casei."
verb intranzitiv
2A produce un sunet ascuțit și pătrunzător, ca un fluierat, prin mișcarea aerului sau a unui obiect.
„Glonțul a țâșnit pe lângă urechea lui, ți-uind în aer."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv. Se conjugă: eu țiu, tu țiuie, el țiuie, noi țiuim, voi țiuți, ei țiuie. Participiul: țiuit. Gerunziul: țiind.
Expresii și locuțiuni
a-i țiui urechile — a simți un sunet sau un zgomot în urechi, adesea fără cauză externă; a fi vorbit de cineva.
Etimologie
Formă onomatopeică, creată prin imitarea sunetului descris.
Se scrie corect: Se scrie cu „ți” la început, nu „țiu-i” sau „țiui” cu cratimă. Atenție la diacritice: țiui, nu tiui.