fluieraverb
flu-ie-ra
Definiții
verb intranzitiv
1A produce sunete ascuțite prin suflarea aerului printre buze sau printr-un instrument special (fluier).
„El fluieră o melodie veselă în timp ce merge pe stradă."
verb tranzitiv
2A emite un semnal sonor cu ajutorul unui fluier, pentru a atrage atenția sau a da un semnal.
„Arbitrul fluieră sfârșitul meciului."
verb intranzitiv
3Despre vânt sau obiecte în mișcare: a produce un sunet ascuțit, șuierător.
„Vântul fluieră printre crengile copacilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Se conjugă: eu fluier, tu fluieri, el fluieră, noi fluierăm, voi fluierați, ei fluieră. Participiul: fluierat. Gerunziul: fluierând.
Expresii și locuțiuni
a fluiera a pagubă — a anunța o pierdere sau un necaz, a presimți ceva rău
a fluiera cuiva în urechi — a-i sugera cuiva ceva, a-i da de înțeles
Etimologie
Din latină *flabellare, prin intermediul unei forme populare, sau din fluier (substantiv).
Se scrie corect: Se scrie cu 'flu' la început, nu 'fluira' sau 'fluiera' cu 'i' după 'e'? Corect este 'fluiera' (cu 'ie' după 'flu'). Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el fluieră' (cu ă), nu 'fluiera'.