tihniverb
tih-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A se liniști, a se potoli, a ajunge într-o stare de pace și liniște interioară.
„După o zi grea, îi place să stea acasă și să-i tihnească."
verb intranzitiv
2A-i prii cuiva, a-i fi bine, a se simți confortabil într-un loc sau într-o situație.
„Îi tihnește la țară, departe de agitația orașului."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu tihnesc, tu tihnești, el tihnește, noi tihnim, voi tihniți, ei tihnesc. Participiu: tihnit. Gerunziu: tihnind.
Expresii și locuțiuni
a-i tihni cuiva — a-i fi bine, a se simți confortabil
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'tihnǫti' (a se liniști).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' după 't', nu 'tini' sau 'tihnii'. Atenție la diacritice: tihni, nu tihnĭ.