târcoliverb
târ-co-li
Definiții
verb tranzitiv
1a înconjura, a ocoli un loc sau o persoană, mergând în jurul ei
„Câinele a început să târcolească stăpânul, fericit că a venit acasă."
verb reflexiv
2a se învârti în jurul cuiva sau a ceva, de obicei cu o intenție ascunsă
„Se târcolea prin curte, căutând o ocazie să plece."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate la prezent: eu târcolesc, tu târcolești, el târcolește. La plural: noi târcolim, voi târcoliți, ei târcolesc. Participiul: târcolit.
Antonime
merge dreptsta locului
Expresii și locuțiuni
a târcoli cu ochii — a privi pe furiș, a se uita cu interes la cineva sau ceva
Etimologie
Din slavă (veche) *tъrkati sau din bulgară târkoli, cu sensul de 'a învârti'.
Se scrie corect: Se scrie cu â (târcoli), nu cu î (tîrcoli). Atenție la forma de plural: târcoliți, nu târcolii.